Rezultate căutare pentru 'ieremia 16'

Potirele 2 și 3: apa mării și apa râurilor sunt prefăcute în sânge, ca sângele unui om mort. Ni se explică rațiunea acestor urgii. Îngerul apelor laudă dreptatea lui Dumnezeu: pentru că locuitorii pământului au vărsat sângele sfinților și prorocilor, din această pricină, Dumnezeu le dă să bea sânge. Ne aducem aminte că în Egipt prima urgie a transformat apa Nilului în sânge. Or în Nil fuseseră aruncați la porunca lui Faraon copiii de parte bărbătească ai evreilor. Acum această apă se prefăcea în sânge

Dumnezeu își propune ca întreaga omenire să fie adusă la pocăință și să evite judecata finală. Dar din păcate cei care rămân în viață nu se pocăiesc. Aceasta NU înseamnă că nimeni nu se pocăiește. Credem, sperăm că unii se vor pocăi. Dar omenirea ca întreg nu se va căi. Se va încăpățâna și se va împietri ca Faraon de altădată. Un adevăr trist. Iată că Biserica nu va reuși să realizeze trezirea spirituală a națiunilor. Lucrul acesta îl va face în schimb Israelul în mia de ani.

Cap.1 ne aduce din nou aminte iubirea Domnului nostru pentru Israel, pentru poporul evreu. Această iubire specială se oglindește atât de frumos în inima apostolului Pavel care aproape vrea să fie anatema, despărțit de Hristos pentru mântuirea poporului evreu (vezi Romani cap.9). Însă acum Israel este într-o stare de împietrire de aproape 2000 de ani. De ce a durat așa de mult perioada de împietrire? Atunci când Domnul Se mânie foarte tare, când poporul Său îi rănește inima pare a avea nevoie de o perioadă de timp ca mânia Sa să se mai potolească, ca rana să se vindece. Rana este pe măsura neascultării. La fel și perioada de timp de mânie. Or Israel, în secolul întâi, nu a respins pe marele Ieremia, ci pe Însuși Fiul lui Dumnezeu, Lumina veacurilor, Mesia cel așteptat. Cât de mare trebuie să fie rana din inima Domnului, cât de adâncă trebuie să fie rana, cât de MULT trebuie să treacă până când mânia Sa să se mai potolească. Ne aducem aminte de asemenea, că Biserica și lucrarea ei are un rol esențial pentru trecerea acestei perioade. Biserica păstrează pe pământ harul și îndurarea prin care va fi mântuit la final întreg Israelul (vezi Romani cap.11).

Dacă mijlocirea Fiului lui Dumnezeu avea un asemenea impact în locurile cerești în vechime, oare ce impact are acum în Noul Legământ, când are slava de Mare Preot după rânduiala lui Melhisedec? Pavel, în Evrei 8 ne mărturisește că Punctul cel mai însemnat al acestor lucruri este că AVEM un Mare Preot care S-a așezat la dreapta scaunului de domnie din ceruri, ca slujitor al adevăratului Cort care a fost ridicat nu de un om ci de Domnul.