Bine aţi venit!

Data 27 mai 2013
Autor Iulian Ghica
Format PDF
Numar Pagini 32

"...Destinul lui Ieremia în mijlocul unui popor care l-a urât până la capăt este creionat între cele două mici roade ale lucrării sale: o roadă dintre Neamuri (Ebed-Melec) și o roadă dintre evrei (Baruc). Iată mângâieri importante pentru Ieremia care anticipează că într-un final, atât Neamurile cât și Israel se vor întoarce la Domnul. Și acest final glorios al istoriei va fi RODUL întregului plan istoric al lui Dumnezeu. Iată că din acest plan face parte și Ieremia. Puținul lui Noe, puținul lui Avraam, puținul lui Moise, al lui David, al lui Ieremia, al lui Neemia, al lui Pavel și al TUTUROR celor din rămășița credincioasă a lui Israel...ÎMPREUNĂ și înmulțite cu puterea trudei lui Dumnezeu în istorie, vor face în cele din urmă posibil finalul plin de rod: Israel pețește pe Bărbat, iar Neamurile se întorc în sfârșit la Domnul. Dar până atunci, fiecare din noi va fi îmbărbătat printr-un Ebed-Melec și printr-un Baruc, adică prin credința unor PUȚINI din afară care vor cunoaște pe Domnul, și prin credința UNOR puțini dinlăuntru care vor accepta provocările Domnului (...)  Trebuie să fim credincioși lucrării PREZENTE a lui Dumnezeu, dar fără să uităm finalul, ci așteptând cu răbdare finalul. Fiind credincioși lucrării prezente din cetate, ne pregătim pentru final și contribuim în mod tainic la facerea posibilă a acestui final. Să nu ne lăsăm absorbiți de faza prezentă a lucrării divine și să uităm finalul, dar nici să ne lăsăm fascinați de final neglijând faza prezentă a planului divin. Pe Domnul îl caracterizează răbdarea și ritmul lent. El știa că finalul era departe de vremurile lui Ieremia. Împietrirea lui Israel avea să mai dureze mult și bine ca semnele iubirii Sale să se poată înmulți în istorie. Și Domnul nu Se grăbea, ci trăia alături de Ieremia prezentul istoric cu o intensitate maximă. Şi totusi, de ce viața noastră se caracterizează prin atâta grabă, prin atâta lipsă de răbdare, prin dorința de a vedea mai repede ieșirea din labirint, momentul unei izbăviri promise, sau chiar gloria Marelui Final? "M-am născut grăbindu-mă. M-am născut într-o lume grăbită. Am crescut grăbindu-mă să devin mai mare. Toți cei din jurul meu se grăbeau și ei. Mereu mă grăbeam și eu. Dar de ce? Și mai ales încotro?" De ce nu ne acordăm spiritul cu RITMUL LENT al piesei și ne jucăm cu pasiune rolul special al zilei de azi? Cum poate avea finalul sens și glorie fără fiecare secvență din piesă jucată cu toată grația? Trebuie să împlinim tot ce este scris, la fel ca Isus. Și în dreptul nostru este SCRIS un destin în acea cartea măreață deschisă de Mielul care rupe cele şapte peceți. Nu ieșirea din labirinturi trebuie să fie preocuparea noastră, ci împlinirea a tot ce este scris. Aici strălucește ÎNCREDEREA în Cel care a scris în detaliu destinul vieții noastre..."

Etichete

Folosiţi spaţii pentru a separa etichete. Folosiţi ghilimele simple (') pentru fraze.