Isaia

Se clarifică faptul că mântuirea finală a lui Israel nu vizează tot poporul, ci doar o rămășiță care se va întoarce la Domnul. Astfel, descoperim că termenul de rămășiță are două sensuri distincte: mai întâi se referă la rămășița credincioasă din popor reprezentată de Isaia și ucenicii lui, iar apoi se referă la acea parte din popor care după pedepsirea celei mai mari părți din popor, se va întoarce la Domnul și va fi mântuită. Detalii

Este clarificată slujba lui Isaia de a împietri inima poporului: deși Isaia este chemat de Domnul să fie mai întâi un agent al mântuirii pentru popor (Emanuel – Dumnezeu este cu noi), el devine un agent al judecății și împietrii (Maher-Șalal-Haș-Baz – Grăbește-te de prădează, aruncă-te asupra prăzii), nu din pricina capriciilor lui Dumnezeu, ci pentru că poporul respinge cu nerușinare Cuvântul Domnului. Isaia rămâne un agent al mântuirii doar pentru rămășița credincioasă din popor, formată din familia și ucenicii lui. Este anunțată însă o mântuire finală a lui Israel. Detalii

Fiecare profet este chemat în slujbă într-un mod anume. Fiecare scenariu al chemării răspunde cel mai bine nevoilor profetului şi contextului în care acesta trăieşte. Profetul Isaia este chemat să împietrească inima poporului până când țara va fi nimicită de tot. Totuși se vestește apoi o renaștere spirituală a poporului. Detalii

Capitolul 5 este un capitol al judecăţii divine în care Isaia insistă că poporul care nu rodeşte va avea parte de revărsarea violentă a mâniei lui Dumnezeu şi pentru cei mai mulţi din popor povestea lor nu va avea deloc un sfârşit fericit. Detalii