Isaia - capitolul 1: Chemarea la pocăinţă a unui popor rob fărădelegii

Primul capitol din Isaia pare a fi o iniţiere în literatura profetică. Aici găsim dovedirea nelegiuirii, pedeapsa care are scop chemarea la pocăinţă, îndurarea fără margini a lui Dumnezeu gata mereu să ierte, judecata urmată de reabilitarea şi vindecarea lui Israel. Israel este poporul răscumpărat de Domnul prin mari minuni, care a primit prin revelaţie Legea şi Cortul şi care a intrat de bunăvoie şi nesilit de nimeni într-un legământ sfânt cu Domnul. Poporul a jurat credinţă Domnului, asemenea unei mirese mirelui ei. Dar Israel prin idolatrie şi neascultare a încălcat acest legământ. Profetul ne invită să descoperim durerea legitimă din inima Domnului. Sunt folosite două metafore. Prima face referire la durerea unui părinte când copilul se răscoală împotriva lui, iar a doua la aşteptarea legitimă a omului de a fi ascultat de animalele pe care le hrăneşte. Dumnezeul lui Israel nu este un Dumnezeu capricios, ci un Dumnezeu cu aşteptări cât se poate de legitime. El nu a fost nici un părinte care şi-a neglijat sau abuzat copilul, şi nici asemenea unui stăpân care nu şi-a hrănit animalele. El a fost părintele desăvârșit, şi stăpânul vrednic de cinste. El a răscumpărat, hrănit, îngrijit, răbdat, vindecat, învăţat pe Israel. Şi ce a primit în schimb?