Matei

O, Doamne, dacă am ști cât de mult ni s-a iertat! Când vom ajunge la capăt, și Tu ne vei arăta cât de MULT RĂU s-a făcut prin noi în Biserică și lume și cum harul tău ne-a iertat, a atenuat consecințele răului produs de noi, a vindecat poate în ani de zile rănile făcute de nevegherea naostră în inimile fraților....și noi nici măcar nu am știtu, nici măcar nu am spus un Iartă-mă, sau un Mulțumesc!

Petru nu vede cu claritate că el are nevoie de Isus și nu invers, că lui i s-a făcut harul să-L urmeze pe Isus, că prin cunoașterea lui Isus a primit deja cea mai înaltă răsplată, că nimicurile la care a renunțat sunt gunoaie, și în schimb a primit deja comori eterne din Dumnezeu prin Isus, că el nu merita să fie primit ca ucenici al lui Isus, ci că i s-a făcut acest mare har, că a renunțat de fapt la o moarte pentru a se bucura de viață...

Când privesc spre viitor, știu că la răsplătirea mea voi cădea copleșit la pământ și voi spune: Doamne, dar când am făcut eu toate aceste lucruri minunate despre care îmi vorbești?

O, dacă am vedea preţul de sânge scump vărsat pentru fiecare zi a noastră! Atunci și doar atunci am iubi mult! Vina noastră nu este trecută, ci prezentă! Iertarea noastră nu este în primul rând pentru trecut, ci pentru prezent. Nu am fost păcătoși, ci suntem!