Data | 6 dec. 2005 |
---|---|
Autor | Iulian Ghica |
Format | |
Numar Pagini | 2 |
Însǎ în ceea ce priveşte transportarea Cortului, aveau voie doar cei care
trecuserǎ de 30 de ani. Ideea este cǎ aceastǎ slujbǎ presupunea mai mult decât forţǎ fizicǎ. Ea
presupunea şi o maturitate şi responsabilitate spiritualǎ. Trebuia ca ei sǎ transporte Casa cea
Sfântǎ a lui Dumnezeu Preasfânt. Nu erau doar simple obiecte. Era mobilierul ceresc din “biroul”
Marelui Împǎrat. Trebuia ca atenţia şi grija lor sǎ fie înzecite pentru cǎ se apropiau de un
Dumnezeu sfânt, iar ei trebuiau sǎ facǎ acest lucru cu inimile curate şi cu responsabilitate. Doar
cei care aveau peste 30 de ani puteau participa la aceastǎ slujbǎ specialǎ.
Modalitatea transportǎrii Cortului aducea aminte lui Israel de sfinţenia lui Dumnezeu. Nu
numai cǎ doar Leviţii puteau sǎ facǎ aceastǎ slujbǎ, dar din mijlocul lor, doar cei cu vârstele între
30 şi 50 de ani. Iar în ceea ce priveşte obiectele din Cort, acestea puteau fi împachetate doar de
preoţi şi de-abia apoi preluate şi transportate de Chehatiţi. Avertismentul este solemn: “Sǎ nu
intre ei sǎ înveleascǎ lucrurile sfinte, ca sǎ nu moarǎ.” (4:20)