Zaharia

Ce învățăm nou? Că trauma poporului era încă activă, că lupta cu teama și îndoiala era încă reală. Și drept urmare, învățăm că nevoia de încurajare din timpul zidirii este una permanentă. Marile promisiuni ale Domnului aveau să se împlinească DUPĂ ce ei vor fi zidit Templul. În timpul zidirii nu aveau să vadă mari schimbări. Trăirea prin credință era la ordinea zilei. Din această pricină și nevoia de încurajare era una permanentă.

Profeția din capitolul 9 se încheie cu celebrarea izbăvirii finale. Domnul Însuși îi va izbăvi și din această pricină mântuirea finală va fi completă. Evreii vor mânca, vor bea și vor face gălăgie, adică vor celebra cu strigăte de bucurie și de veselie. Mântuirea va fi completă din toate punctele de vedere și ei vor fi PLINI ca un pahar de jertfă, ca și colțurile altarului.

În v.6 găsim alte indicii ale rațiunii salvării lor. În primul rând fundamentul izbăvirii lor este mila fără margini a lui Dumnezeu care îndrăznește să spună: și vor fi ca și cum niciodată nu i-aș fi lepădat. Dacă ne gândim la neascultarea și curvia milenară a acestui popor, ne întrebăm de unde mai are Dumnezeu milă de ei?

"Pentru că au respins pe Marele Păstor ei sunt lăsați pradă unui păstor nebun care va chinui mult oile."