Exod 26b

"...Mă înspăimântă afirmația: avem intrare slobodă în Locul Preasfânt, urmată de îndemnul să ne apropiem... Ce înseamnă acest lucru în mod real și practic? Dincolo de lauda noastră teologică ieftină (noi în Noul Legământ avem intrarea în Locul Preasfânt!), ce înseamnă cu adevărat acest lucru? Am intrat vreodată în Locul Preasfânt? Autorul ne îndeamnă să ne apropiem... ce înseamnă această apropiere? Cât durează? Noi suntem încă în firea pământească și facem așa de multe greșeli în fiecare zi. Cum să pășim în Locul Preasfânt din ceruri? Epistola ne îndeamnă să folosim această cale nouă și vie și să ne apropiem de Locul Preasfânt. (...) Este vorba de un PROCES care nu se încheie niciodată. Este o apropiere continuă de Locul Preasfânt, o apropiere care nu se încheie niciodată. Perdeaua care despărțea Locul sfânt de cel Preasfânt devine acum CALEA. Este ca și cum perdeaua frântă s-ar pune pe joc ca un covor iar noi trebuie să pășim pe acest covor către Sfânta Sfintelor. De fapt aceasta înseamnă întreaga noastră viață de sfințire. O continuă apropiere și umblare către Locul Preasfânt pășind pe perdeaua frântă. Perdeaua cea frântă ne îmbracă în neprihănire și ne acoperă toate greșelile, dar în același timp ne arată trupul frângerii pe care trebuie să-l acceptăm și noi dacă vrem să ne apropiem de Locul Preasfânt. Perdeaua frântă nu ne arată doar ceea ce a făcut Hristos pentru noi, ci ceea ce trebuie să facem și noi la rândul nostru: "Și să-L cunosc pe El, și puterea învierii Lui, și părtășia suferințelor Sale, și să mă fac asemenea cu moartea Lui." Doar pe acest drum al frângerii, doar pe această cale a măslinului ne putem apropia de Locul Preasfânt. Și în acest drum mai sunt multe perdele, mai sunt multe măhrame, mai sunt mulți munți. Vestea bună este că, rând pe rând, aceste perdele pot fi îndepărtate. Da, pot fi îndepărtate prin frângerea lui Hristos și prin frângerea noastră din prezent. Fiecare frângere în Hristos și pentru Hristos mai îndepărtează o perdea, mai îndepărtează un munte, după cum este scris: "Preaiubitul meu este al meu, și eu sunt a lui, el își paște turma între crini. Până la răcoare zilei, și până la lungirea umbrelor, întoarce-te! Iubitule, sai ca o căprioară sau ca puiul de cerb peste munții ce ne despart! (Cântarea Cântărilor)..."