Revista

Eu nu pot povesti lucruri spectaculoase despre perioada comunistă din două motive: nu eram creştin la acea vreme şi nu am avut contacte neplăcute cu temuta Securitate a anilor ’80. Dar pot să vă spun că încă din primii ani ai copilăriei mele (sunt născut în 1955), am interiorizat frica de comunişti din cauza a două întâmplări banale, fără legătură între ele. Prima se leagă de vecinul familiei mele. Locuiam într-o casă proprietate a unui fost profesor din Tecuci, care, bătrân fiind, închiriase sau poate fusese obligat să închirieze casa în care locuia. Detalii

Întristarea este duşmanul bunei dispoziţii aşa cum războiul este inamicul păcii. Dar este minunat că Dumnezeu a lăsat o vreme de bucurie şi o vreme de vărsat lacrimi, o vreme de pace şi o vreme pentru război, o vreme pentru bocit şi o vreme pentru jucat. Aşa a creat El toate lucrurile şi trebuie să le luăm la pachet. Nebun este acela care crede că a fi bogat înseamnă să trăieşti într-o perfectă armonie aşa cum a fi sărac înseamnă să ai inima permanent tristă. Toate se rezumă la a te împăca, a relaţiona cu Dumnezeu spre binele tău, deci a te împăca, până la urmă, cu tine însuţi. Detalii

Ăsta-i Costel Ştefan, prietenul pe care-l cunosc, pe care-l preţuiesc şi pe care mă bizui de atâţia ani. Cine şi l-a făcut de prieten este un om binecuvântat. Ştiu asta fraţii din Holboca, o ştiu şi cei din grupul de casă, şi cei din grupurile de slujire, o ştiu toţi cei care-l au pe lista lor de prieteni, toţi cei slujiţi de el: cu eleganţă şi discreţie. Cât despre tine, Oana, eşti binecuvântată cu un om de casă, cu un soţ bun, care pune mai presus de orice familia, cu toate valorile ei. Să fii ”aripa” lui cea credincioasă, ca împreună să zburaţi spre înălţimile gloriei Împărăţiei cereşti. Dragostea Domnului nostru scump să vă fie cununa împărătească de acum şi-n veci de veci! Te iubim, Costel, te iubim şi pe tine, Oana, că-l iubeşti pe Costel, dar şi pentru ceea ce eşti tu. Fiţi binecuvântaţi! Detalii

Ce semnificaţie are în inima dumneavoastră faptul că o şcoală din România poartă numele lui Wurmbrand? Am sentimente de recunoștință față de fondatorii și față de conducerea acestui colegiu care au ales numele familiei noastre și, în acest fel, au continuat în mod concret lucrarea sa generală de binefacere, pentru că au fost inspirați de suferința pentru credința sa creștină timp de 14 ani în închisorile comuniste, trăirea creștină și mesajul creștin adus lumii de către tatăl meu, pastorul Richard Wurmbrand. Îmi dau seama că fondatorii acestui colegiu înțeleg că exemplul luat este acela de a lupta dârz, fără compromisuri, pentru idealurile creștine, o luptă care nu implică automat un succes secular. Mă rog pentru cei care au început și cei care vor continua ca să urmeze o scurtă predică a lui Richard Wurmbrand, în care menționa un verset biblic: „să nu obosiți în a face binele.” Copiii acestui colegiu trebuie să învețe aceasta. Detalii