Revista

Mă uit în jurul meu şi îmi dau seama că sărbătoarea de Paşte încă înseamnă ceva la nivelul ţării noastre, văd că lumea încearcă să fie mai bună, biserica se umple de oameni, isteria comercială parcă nu este ca de sărbătorile tradiţionale de iarnă, este încă ceva, se păstrează un minim respect faţă de Isus şi asta nu face decât să mă bucure; chiar dacă este puţin, totuşi este ceva. Am făcut un exerciţiu de imaginaţie folosind datele din Scriptură pentru a mă translata în timp, mai precis cam 3.000 de ani în timpul umblării în pustie a poporului Israel, pentru a vedea cum se sărbătoarea atunci Paştele. Detalii

S-au cunoscut. Este cel mai important lucru pentru ca o relaţie să înceapă: doi tineri să se întâlnească, să se placă şi să-şi dorească acel plonjon inconştient de pe piscurile trăirii cu sine în labirintul umblării în doi (cu specificaţia că funia împletită în trei se rupe mai greu). Acum are mai puţină importanţă când şi unde s-au cunoscut. Am tot încercat să aflu, dar m-am încurcat în iţele neputinţei mele. Cu siguranţă că am uitat de începuturile relaţiei mele de prietenie cu soţia mea, când nu voiam să destăinui nimănui că am o prietenă, când nu voiam să etalez bunătăţile din grădina proprie pe taraba lumii. Mi se părea că-şi pierd gustul sau culoarea, acel gust unic şi inconfundabil, de care-mi aduc mereu aminte cu plăcere. Aşa o fi şi în edenul relaţiei dintre Alina şi Radu. Detalii

E ora de culcare. Fiecare copil se așează în pătuțul lui și așteaptă cu nerăbdare visele frumoase asupra viitorului. Visele multicolore te ajută să ai un somn profund și pe lângă asta te ajută să îți dorești din ce în ce mai mult să crești mare și să fii inclus în lumea „celor mari”. Aștepți să guști din lumea pe care cei mari au devorat-o, în adevăratul sens al cuvântului. Dar tot timpul rămâne câte o bucățică și pentru cei mai mici, dornici de a explora lumea. Satan este un bucătar excelent, trebuie să recunoaștem. Știe să adauge ingredientele potrivite pentru a ne da impresia că lumea are gustul unui tort de nuntă. Lumea aceasta „gătită” ne păcălește inima și ne oferă dulcețuri trecătoare care în timp contribuie la formarea „diabetului”. Detalii

Din vorbă în vorbă şi din opriri în opriri, s-a întâmplat că am trântit portiera (bineînţeles, din greşeală). A urmat o discuţie mai în glumă, mai în serios, legată de „maltratarea” maşinii; iar Roxana, fiind la mijloc, nu ştia cum să aplaneze discuţia. Din punctul nostru de vedere, nu era nimic de mediat, a fost o conversaţie puţin picantă, dar plăcută. Ce nu ştiam noi încă era aceea că această mică discuţie a fost scânteia începerii relaţiei noastre. Detalii