Revista
-
Grauntele de mustar nr. 198
21.06.2015 | Biserica NeemiaMariana și Gabi sunt deosebit de tineri, ca vârstă și spirit, frumoși și diferiți. Este o minune traseul lor de până acum, perseverența lui Gabi în a o cuceri și a o cunoaște pe ea, dar și gingășia ei în a răspunde și lupta împreună pentru relația lor.
Detalii -
Grauntele de mustar nr. 197
07.06.2015 | Biserica NeemiaÎntre creatură și creator există o tainică legătură, ce nu poate fi explicată și nici măcar înţeleasă; este dincolo de raţiune, transcende timpul; vine de undeva din veșnicie, din gândul Său, din adâncul inimii Sale…
Când am devenit conștientă de existenta LUI? Nu mai știu exact momentul, dar îmi amintesc de un moment când eram mic copil (nu cred ca aveam mai mult de 6-7 ani) și mă frământa o întrebare: „oare cum de oamenii spun despre Dumnezeu că El este Infinit, când tot ce este în jurul meu are un început și un sfârșit??”
Detalii -
Grauntele de mustar nr. 196
16.05.2015 | Biserica Neemia”Cel care n-a simțit niciodată farmecul unei prietenii sincere și dezinteresate nu cunoaște toată fericirea pe care un om o poate primi de la alt om.” Viața îți rezervă multe momente, la care nu te-ai fi gândit vreodată; unele frumoase, care îți aduc fericire în suflet, altele mai puțin frumoase, care îți necăjesc sufletul... și totuși, chiar și aceste momente, etape ale vieții, pot deveni mai plăcute și ușor de depășit atunci când ai lângă tine un suflet cald, o ființă care nu îți este rudă și care, fără niciun interes, te susține și te ajută cel puțin moral. Acea persoană este un prieten, care trăiește alături de tine toate emoțiile.
Detalii -
Grauntele de mustar nr. 195
28.03.2015 | Biserica NeemiaDragostea străbate milenii la rând, neobosită, izvorând în chip tainic din cel mai mare Îndragostit al tuturor timpurilor, găsindu-și lăcaș într-un pumn de țărână, căutând să sfideze orice obstacol. Două inimi care s-au întâlnit într-un moment pecetluit de Însăși mâna lui Dumnezeu.
Detalii -
Grauntele de mustar nr. 194
21.12.2014 | Biserica NeemiaVeşminte de alb răscolesc istoria. Și îmbracă trecutul cu înnoirea viitorului. În travaliul acestei zbateri se plămădeşte aluatul regăsirii de sine. Un sine ce se renaşte pe sine. Un sine în care se regăsesc generaţii peste generaţii de creştini. Un sine despuiat de tradiţie şi reinventat ca sărbătoare. Din pocalul acestei sărbători curg petale de lacrimi de bucurie. O bucurie căreia nu i s-a atribuit parfumul şi a cărei substanţă nu i s-a descoperit încă esenţa. Suntem datori cerului prin nemurire pentru abundenţa de generozitate. Trăim viitorul prin telescopul trecutului, ne ajustăm credinţa după croiul Creatorului şi ne curăţăm de scamele echivocului.
Detalii