Revista
-
Grauntele de mustar nr. 193
07.12.2014 | Biserica NeemiaIată în sfârșit o temă provocatoare, care ar fi dat posibilitatea întregii biserici de a-și scrie propriul roman autobiografic: suspinul. Sunt sigur că fiecare dintre noi are atât de multe suspine despre care să împărtășească și altora, spre învățătură sau acumulare de experiență! Sunt sigur că fiecăruia dintre noi i-a oftat sufletul sau i-a plâns inima măcar o dată. De cele mai multe ori le numim încercări sau traume psihice care au menirea de a ne întări spiritul dincolo de frontiera unei liniarități suportabile, dar pe care reușim să le ascundem de ceilalți de teama arătării cu degetul sau a lezării stimei de sine. Pentru că rădăcinile lacrimilor sunt mai adânci decât ale zâmbetelor, tendința este întotdeauna de a ne așeza genunchii în fața altarului, acolo, în Ghețimani-ul fiecăruia. De aceea spun că aceste suspine nu ar trebui îngropate sub țărâna inconștientului, ci trebuie împărtășite cu cei din jur, ca o descărcare, o despovărare a conștiinței transformată în bucuria părtășiei. Dumnezeu nu ne-a lăsat singuri, ci ne-a dat o biserică vie în care să ne manifestăm. „Singurătatea nu te învață că ești singur, ci singurul”.
Detalii -
Grăuntele de muştar nr. 192
09.11.2014 | Biserica NeemiaAm participat cu multă emoţie dar şi plin de nerăbdare şi speranţă la întâlnirea cu cei care fac posibilă această sărbătoare în biserica noastră. Și de fiecare dată când particip la astfel de întâlniri este la fel. Intru într-o atmosferă ce greu o pot descrie în cuvinte. Retrăiesc acea nebunie frumoasă a dragostei dintâi pe care fiecare dintre noi am pipăit-o la un moment dat. Mă uit la aceşti nou-născuţi în scutecele credinţei şi nu pot rămâne indiferent faţă de entuziasmul şi dorinţa lor de a se arunca fără preget în braţele Mântuitorului. Este un sentiment care vizează doar palierul iniţiatic, sondabil numai prin afinitate spirituală.
Detalii -
Grăuntele de muştar nr. 191
13.09.2014 | Biserica Neemia„Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor. Căci, dacă se întamplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur și cade fară să aibă pe altul care să-l ridice. Tot așa, dacă se culca doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar cum are să se încălzească dacă e singur? Și dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; și funia împletită în trei, nu se rupe usor”.
Detalii -
Grăuntele de muştar nr. 190
06.07.2014 | Biserica NeemiaAlina și Codrin… două pagini, două povești de viață, două destine ce se vor unite într-Unul singur… Dumnezeu. Oare se vor lăsa strânși la pieptul Meu? Oare vor dansa în acordurile cerului cu inimile topite în dragostea Mea?
"Vă iubesc cu o iubire veșnică, de aceea vă păstrez în dragostea Mea. "Pe acest drum al unirii, nu veți putea păși fără Mine... nu veți putea prinde unda dragostei și profunzimea ei, pentru că adâncimile firii sunt mult prea mari. Sunteți atât de frumoși și Eu am doar "gânduri de pace și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde".
Detalii -
Grăuntele de muştar nr. 189
28.06.2014 | Biserica NeemiaCe le dorim finilor noștri?
Simplu:
Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.
Le dorim să se descopere unul pe altul în rol de soț și soție. Să accepte diferențele, să com-pleteze minusurile, să se susțină în momentele dificile și să celebreze unicitatea familiei lor.
Detalii