Revista
-
Grăuntele de muştar nr. 188
22.06.2014 | Biserica NeemiaDragul meu slujitor al Bisericii de casă,
Vreau să îţi mulţumesc pentru neobosita ta slujire de atâţia ani.
Mă tot gândeam la „soarta” ta ca lider de grup şi am ajuns la concluzia că nu e tocmai uşoară...
Ştiu că îţi vei lua răsplata în ceruri pentru tot ceea ce faci (că altă motivaţie, sincer, nu găsesc), dar totuşi, aici, pe pământ – eu, un simplu beneficiar al dedicării tale, îţi mulţumesc! Să nu oboseşti, să nu descurajezi, că tare mare nevoie avem de tine!
Detalii -
Grăuntele de muştar nr. 187
08.06.2014 | Biserica NeemiaSunteţi frumoşi azi, poate mai frumoşi ca niciodată, din pricina dragostei care străluceşte între voi! Este atât de frumos itinerariul pe care l-a gândit Dumnezeu pentru inimile voastre! Ce framântări au fost, ce dorinţe, ce coincidenţe, ce bucurii… comori pe care le veţi purta în inimă toată viaţa, comori pe care nu vi le va putea fura nimeni.
Detalii -
Grăuntele de muştar nr. 186
27.04.2014 | Biserica NeemiaÎntre ”mirosul sfios de iarbă tăiată” şi Cuvântul Vieții s-a înfiripat prima dragoste de sub soare. Primele acorduri de iubire s-au rostit în deplină armonie cu Cel ce este adevărata grădină a vieții.
Astăzi, în fața acestui tablou măreț, ne încearcă un sentiment de déjà-vu. Ionel şi Alina. Două cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se, două culori ce nu s-au văzut niciodată, în inima cărora, ceva misterios s-a cuibărit, ca un glas rostit parcă dintr-o altă lume.
Detalii -
Grăuntele de muştar nr. 182
23.06.2013 | Biserica NeemiaDin vorbă în vorbă şi din opriri în opriri, s-a întâmplat că am trântit portiera (bineînţeles, din greşeală). A urmat o discuţie mai în glumă, mai în serios, legată de „maltratarea” maşinii; iar Roxana, fiind la mijloc, nu ştia cum să aplaneze discuţia. Din punctul nostru de vedere, nu era nimic de mediat, a fost o conversaţie puţin picantă, dar plăcută. Ce nu ştiam noi încă era aceea că această mică discuţie a fost scânteia începerii relaţiei noastre. Detalii -
Grăuntele de muştar nr. 181
01.06.2013 | Biserica NeemiaE ora de culcare. Fiecare copil se așează în pătuțul lui și așteaptă cu nerăbdare visele frumoase asupra viitorului. Visele multicolore te ajută să ai un somn profund și pe lângă asta te ajută să îți dorești din ce în ce mai mult să crești mare și să fii inclus în lumea „celor mari”. Aștepți să guști din lumea pe care cei mari au devorat-o, în adevăratul sens al cuvântului. Dar tot timpul rămâne câte o bucățică și pentru cei mai mici, dornici de a explora lumea. Satan este un bucătar excelent, trebuie să recunoaștem. Știe să adauge ingredientele potrivite pentru a ne da impresia că lumea are gustul unui tort de nuntă. Lumea aceasta „gătită” ne păcălește inima și ne oferă dulcețuri trecătoare care în timp contribuie la formarea „diabetului”. Detalii