Revista

Unul dintre lucrurile cele mai urmărite în aceste vremuri este dorinţa de a se reuşi îmbinarea utilului cu plăcutul. Multe din acţiunile noastre converg spre acest compromis ideal de a face ceva util, dar, în acelaşi timp, acel ceva să fie plăcut pentru noi, să ne găsim plăcerea în acel util. Spun aceste lucruri pentru că găsesc surprinzătoare această nuanţă la Endora şi Florin, pentru că ei reuşesc prin fiecare să acceseze aceasta doză de echilibru. Detalii

În loc de ,,A fost o d a t ă c a niciodată …’’, vă pot povesti ce am auzit despre vechi i greci. Aceştia spuneau că la început b ă r b a t u l ş i femeia formau o singură sferă. Zeii, temându-se că o asemenea perfecţiune a formei ar putea să le ia locul, au despicat toate sferele în două şi le-au aruncat pe Pământ. De atunci, fiecare jumătate îşi caută celalaltă jumătate. În loc de ,,Aşa s-au cunoscut Sergiu şi Simona’’, vă citez din Sfânta Carte, Biblia: ,, Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el’’. În contextul bucuriei dragilor noştri miri, consider că acest aspect al întregirii se împlineşte astăzi pentru amândoi. Simona şi Sergiu, bucuria de azi să vă fie început pentru belşugul bucuriei de peste ani, încununată de roade sfinte! Dragostea de Domnul, de Cuvântul Lui şi de oameni să fie flacăra caminului vostru, pentru lauda Lui şi bucuria noastră! Sfera iubirii voastre să fie asemeni lui Hristos, care împreună cu Tatăl şi Duhul Sfânt alcătuiesc un întreg. Detalii

Recomand să citiți începutul și sfârșitul. Restul vine din labora-tor. Puteți trece sub tăcere. În ultimul timp mă tot apropii de fereastra învierii. Sunt marcat pentru toată eternitatea de la primile imagini. Sper să dezvolt cu mare acoperire pentru restul întru eternitate. Ceea ce urmează este un „zoom” de laborator. Momentul Damascului este cadrul. Comentariile țin de esența învierii. E doar un strop din oceanul învierii.... ....Evenimentul de pe drumul Damascului este menționat de trei ori în Fapte. Cea mai amplă este relatarea efectivă de către evanghelistul și primul „istoric” al creștinismului, grecul și medicul Luca. Apoi Paul îl povestește în două împrejurări diferite. În textul epistolar va mai face aluzie la acest moment încă de două ori. În toate acestea se observă cât de marcat a fost apostolul. Costel Ghica Detalii

Ce semnificaţie are în inima dumneavoastră faptul că o şcoală din România poartă numele lui Wurmbrand? Am sentimente de recunoștință față de fondatorii și față de conducerea acestui colegiu care au ales numele familiei noastre și, în acest fel, au continuat în mod concret lucrarea sa generală de binefacere, pentru că au fost inspirați de suferința pentru credința sa creștină timp de 14 ani în închisorile comuniste, trăirea creștină și mesajul creștin adus lumii de către tatăl meu, pastorul Richard Wurmbrand. Îmi dau seama că fondatorii acestui colegiu înțeleg că exemplul luat este acela de a lupta dârz, fără compromisuri, pentru idealurile creștine, o luptă care nu implică automat un succes secular. Mă rog pentru cei care au început și cei care vor continua ca să urmeze o scurtă predică a lui Richard Wurmbrand, în care menționa un verset biblic: „să nu obosiți în a face binele.” Copiii acestui colegiu trebuie să învețe aceasta. Detalii