Grauntele de mustar nr. 164

Recomand să citiți începutul și sfârșitul. Restul vine din labora-tor. Puteți trece sub tăcere. În ultimul timp mă tot apropii de fereastra învierii. Sunt marcat pentru toată eternitatea de la primile imagini. Sper să dezvolt cu mare acoperire pentru restul întru eternitate. Ceea ce urmează este un „zoom” de laborator. Momentul Damascului este cadrul. Comentariile țin de esența învierii. E doar un strop din oceanul învierii....

....Evenimentul de pe drumul Damascului este menționat de trei ori în Fapte. Cea mai amplă este relatarea efectivă de către evanghelistul și primul „istoric” al creștinismului, grecul și medicul Luca. Apoi Paul îl povestește în două împrejurări diferite. În textul epistolar va mai face aluzie la acest moment încă de două ori. În toate acestea se observă cât de marcat a fost apostolul. În cuvintele lui se regăsesc adâncimea acestei experiențe: după ei toți, ca unei stârpituri mi s-a arătat și mie. Sub toate aspectele considerăm că într-adevăr, s-a produs o adevărată „ruptură” pentru o nouă „falie” în mentalul paulin. Cu acest aspect sunt în acord toți comentatorii. Însuși autorul confirmă marea „răsucire” a vieții sale: „lucram” din neștiință în necredință. Momentul Damascului este numit de apostol „descoperirea” în el pe Fiul prin inițiativa lui Dumnezeu. Expresia „să descopere în mine pe Fiul său” se numără printre afirmațiile „tari” ale apostolului. În literatura de specialitate ridică evidente dificultăți de interpretare8. La momentul potrivit vom reveni la expresia amintită.

Costel Ghica