Grăuntele de muştar nr. 169

Unul dintre lucrurile cele mai urmărite în aceste vremuri este dorinţa de a se reuşi îmbinarea utilului cu plăcutul. Multe din acţiunile noastre converg spre acest compromis ideal de a face ceva util, dar, în acelaşi timp, acel ceva să fie plăcut pentru noi, să ne găsim plăcerea în acel util. Spun aceste lucruri pentru că găsesc surprinzătoare această nuanţă la Endora şi Florin, pentru că ei reuşesc prin fiecare să acceseze aceasta doză de echilibru. Spre exemplu, Florin este un bărbat, pot spune acum, care ţine ştacheta sus în ceea ce priveşte utilul. Pentru el „a lăsa pe mâine” nu există, „lasă că merge şi aşa” îi este duşman. Florin este omul faptei, omul care „cară pianul”, este omul care cu bucurie intră în canalizare pentru a o desfunda fără să dea semne de frustrare pentru această muncă „de jos”. Florin este genul de persoană directă, de multe ori expusă prin sinceritatea lui, dar o persoană care ridică rănitul dintre tâlhari, nu din milă, ci din dorinţa de a ajuta. Pe de altă parte, Endora este persoana care aduce plăcutul în viaţa lui Florin, aduce acea atingere, acea bucurie şi seninătate prin care ceea ce face Florin devine plăcut, devine frumos, devine ceva la locul lui. Ea reuşeşte să şlefuiască personalitatea lui Florin prin acea dragoste iertătoare şi încurajatoare, astfel încât ziua aceasta a putut prinde contur, viaţă şi bucurie pentru cei doi.

Naşul