Grăuntele de muştar nr. 186

Eu cred, parafrazându-l pe Blaga, că veşnicia s-a născut într-o grădină. Aici orice gând e mai înălțător şi inima-ți zvâcneşte mai cu patos ca şi cum ar bate pentru doi ba chiar pentru trei. Aici se vindecă setea de mântuire şi, dacă ți-au sângerat picioarele şi mâinile, te aşezi lângă pomul Vieții într-o îmbrățişare mereu dureroasă, minunată mereu.

Între ”mirosul sfios de iarbă tăiată” şi Cuvântul Vieții s-a înfiripat prima dragoste de sub soare. Primele acorduri de iubire s-au rostit în deplină armonie cu Cel ce este adevărata grădină a vieții.

Astăzi, în fața acestui tablou măreț, ne încearcă un sentiment de déjà-vu. Ionel şi Alina. Două cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se, două culori ce nu s-au văzut niciodată, în inima cărora, ceva misterios s-a cuibărit, ca un glas rostit parcă dintr-o altă lume.

Cu îmbrățişări calde, Nănaşii voştri