Predica Exegeza 2 Imparati cap. 8b-10

Dacă privim doar în universul vizibil, foarte lesne îl putem acuza pe Dumnezeu de nedreptate, dar dacă privim și spre universul nevăzut și vedem comorile de mânie adunate în dreptul fiecărui nelegiut pentru fiecare faptă a sa, acuzația de nedreptate împotriva lui Dumnezeu devine absurdă, un total non-sens. Eroarea fundamentală a omului în încercarea sa de a-L înțelege pe Dumnezeu este că el vrea să îl îngheisuie pe Dumnezeu cel infinit în orizontul său îngust. Dar Domnul ne propune o altă cale: să ne lărgim perspectiva și să explorăm orizontul Său etern. Noi tindem să uităm nedreptățile din trecut. Dar Domnul nu le uită. Ele stau înaintea lui. Timpul diminuează din mânia omului, dar nu și din mânia divină. Noi am uitat repede de Nabot, dar pentru Domnul, era ca și cum acesta fusese ucis doar cu o zi înainte. Pasajul subliniază cum se împlinesc în amănunt și toate cuvintele judecății rostite de Domnul împotriva casei lui Ahab. Domnul este Dumnezeu și este dincolo de timp. Noi însă suntem închiși în timp și spațiu, în robia vizibului. Și de aici vine dificultatea noastră. Totuși, prin credință ne putem ancora în realitățile nevăzute și ne putem mări perspectiva. Viața pe pământ nu este atât de grea dacă avem vii și iminente înaintea noastră realitățile eterne ale pedepsirii celor nelegiuiți și răsplătirii celor neprihăniți.