Plangerile lui Ieremia

Ieremia e conștient de prăpastia imensă dintre Femeie și Soțul înșelat. Nu se așteaptă la un răspuns la primele lacrimi. Dar nici NU renunță să plângă. Chiar dacă ar fi să plângă până la sfârșitul vieții fără un răspuns vizibil, el nu se va opri. Plânsul lui va fi continuat de rămășița credincioasă până când va străpunge norul. Poate va fi nevoie de veacuri, de milenii de plâns. Nu contează. Plânsul va continua.

Dar Ieremia vede cu totul altceva în prinderea lui Zedechia. El nu poate separa pe Zedechia de FUNCŢIA pe care o deţinea. El nu vede drama omului Zedechia, ci decăderea istorică a Unsului Domnului. Zedechia era în cele din urmă un om, un om ca şi împăratului Tirului sau Edomului. Dar ocupa o FUNCŢIE specială.

Ieremia era la final de drum. Prin Cartea Plângeri, el parcă vrea să dea această CHEIE mai departe oamenilor lui Dumnezeu care vor intra în istorie. Poate că nu este nevoie să parcurgem TOT labirintul lui Ieremia. Poate putem învăța și din experiența sa. Dar cine va citi cu adevărat cartea Plângerilor?