2 Corinteni Cap 7:2-16

          Dumnezeu mângâie pe cei smeriți? De ce? Pentru că Domnul stă împotriva celor mândri dar dă har celor smeriți. Celor care se cred tari, care se încred în ei înșiși, Domnul nu le poate da ajutorul. Deci ajutorul îl primești în măsura în care ești smerit, în care îți recunoști slăbiciunea, neputința, nevoia, dependența totală de Dumnezeu în orice situație. Și am discutat în cap. 1 cum mângâierile sunt principalul ajutor primit de la Dumnezeu în mijlocul încercărilor. Și Domnul este generos în a da mângâiere. Și este generos cu Pavel care primise atâtea revelații și resurse speciale. Cu siguranță că este generos și cu fiecare din noi. Dar există mai multe condiții. Pavel insistă pe condiția fundamentală: smerenia. Nu e vorba că lui Dumnezeu îi place să ne umilim înaintea Lui, și doar așa ne dă ajutorul. Nu, probelma este că acesta este ADEVĂRUL: nu putem face NIMIC fără El, și avem nevoie totală de El, în orice situație. Este o normalitate să stăm mereu în genunchi înaintea Sa. Și cerem ajutorul, nu ca niște robi care încearcă să împresioneze pe Stăpânul nemilos prin umilința lor, ci ca niște fii plini de încredere în dragostea Tatălui. Nu putem judeca lucrurile în alb sau negru: smerit sau mândru. Mândria are multe nuanțe, niveluri, și forme. Ideea este că mândria, în orice formă, limitează ajutorul primit de sus. Acest ajutor chiar poate fi blocat în anumite situații. (...)