Ieremia

Finalul cărții Ieremia vine ca o mare mângâiere, ca o luminiță într-un mare întuneric. El ne șoptește: Mai este nădejde! Bătălia nu s-a încheiat! Domnul nu a renunțat la poporul Său! Domnul continuă planul Său de mântuire!

Oare va deveni Ierusalimul capitala Nebucadneţarului de la finalul istoriei? Oare astfel se explică asocierea nu doar spirituală, ci şi fizică dintre Ierusalim şi Babilon în cartea Apocalipsei? Oare aceasta e taina Babilonului?

Dacă Egiptul ne trimite la TRECUTUL lui Israel, iar Filistia la spinul DINLĂUNTRUL lui Israel, Moabul este VECINUL ispititor din afara graniţelor lui Israel. Spiritul Sodomei care a sedus pe Lot şi-a continuat lucrarea prin urmaşii lui Lot seducând pe Israel. În numele prosperităţii valorile fundamentale ale familiei şi în special legătura dintre copii şi părinţi este sacrificată.

"...Destinul lui Ieremia în mijlocul unui popor care l-a urât până la capăt este creionat între cele două mici roade ale lucrării sale: o roadă dintre Neamuri (Ebed-Melec) și o roadă dintre evrei (Baruc). Iată mângâieri importante pentru Ieremia care anticipează că într-un final, atât Neamurile cât și Israel se vor întoarce la Domnul..."