2 Samuel

Domnul nu ne lasă pradă celui rău şi a durerii. El cântăreşte cu grijă pedeapsa şi tot El decide îndepărtarea ei. El este asemenea unui tată bun şi drept, care ne pedepseşte pentru că ne iubeşte.

David a căzut în păcat, dar a primit mustrarea şi Domnul i-a dat nu doar harul de a reintra în relaţie cu El, dar i-a dat şi şansa păstrării tronului. Atunci când Domnul pedepseşte pe cineva, se uită nu doar la fapta vizibilă, ci şi la inima celui ce a comis păcatul, la profunzimea deciziei de a întoarce spatele lui Dumnezeu şi la disponibilitatea viitoare a celui în cauză de a se pocăi.

Paralela dintre David şi Hristos este mai mult decât evidentă. După cum David a fost cheia unităţii lui Israel, Hristos este elementul unificator al Bisericii.

Autorul construieşte pe fuga lui David din Ierusalim o frumoasă paradigmă mesianică. Este o mare revoltă împotriva Unsului Domnului, care este trădat de cei mai apropiaţi oameni din jurul lui.