Rezultate căutare pentru 'fata'

Falsa religiozitate este cea mai mare capcană a celui credincios. Mereu există tendința firii pământești de a înlocui o relația vie cu Domnul cu haina religiozității. Relația vie cu Domnul este transformatoare. Ea subordonează și transformă omul dinlăuntru după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, care sfințește cele mai adânci motivații, atitudini și gânduri și care dau naștere unor fapte ale credinței care au în spate o dragoste profundă de Dumnezeu și de semeni.

In această paradigmă nu noi suntem în centru, ci El. Căci în El ne găsim desfătarea, în El ne încredem și de El ne temem... dar nu doar atât. Nu mai trăim pentru noi, ci pentru El și slava Lui! Mai întâi Domnul... iată gândul care ne ghidează existența. Fericirea noastră vine ca un efect natural al trăirii pentru un Domn care ne vrea binele și fericirea. Fericirea noastră rămâne însă ceva secundar.

Sunt pierdut în frumusețea cerului...pământul îmi este străin...Îmi este greu să cobor de pe muntele Schimbării la Față...Dar nu a sosit vremea...Dă-mi, Doamne, putere să aștept și azi...Frumusețea slavei viitoare mă paralizează...mă face să îmi pierd răbdarea și așteptarea devine din ce în ce mai grea...devine un chin care-mi ostenește vlaga sufletului....Dar Tu încingete-Te ca un viteaz și vino-mi în ajutor! Întărește pe robul tău!

"...Între multe popoare și culturi sesizăm două culturi majore : cea vestică, grecească, și cea estică, orientală. Între cele două culturi stă ciudata cultură mozaică. Unirea deplină a culturilor se realizează atunci când cultura vestică și cea estică devin un singur trup..."