Rezultate căutare pentru 'x'

Ne-am obișnuit cu Domnul care Se ascunde. Ne-am prea obișnuit să-i simți doar adierea, să-i auzim doar pașii, să ne întâlnim cu micile Sale surprize din zi, să-i citim Scrisorilor sau să-i descfriăm mesaje din contextele vieții...Ne-a obșinuit să Îl căutăm în aproapele nostru, în Biserică, în frații noștri..Ne-am obișnuit cu umbra slavei Sale, cu intuiții, cu deducții, cu aventura CREDINȚEI....Doar toate acestea nu reprezintă decât o anomalie datorată păcatului nostru...

Ucenicii adorm în ceasul cel mai greu al prietenului lor…În fața acestui tablou tragic, parcă devine mai clar înaintea sufletului tulburat al lui Isus că nu este altă cale, că nu este altă soluție pentru vindecarea ucenicilor…

Astfel, pe de o parte Pavel este sătul și în belșug cu ceea ce deja i-a dat Hristos din el, dar rămâne flămând și în lipsă față de ceea ce nu cunoaște încă din Hristos! El este SĂTUL cu Hristos pentru a domni peste lipsuri, dureri, ispite, necazuri, oferte, amenințări, pierderi, dar este FLĂMÂND de același Hristos, pentru a căuta cu disperare în fiecare zi harul divin de la Hristos care se revarsă NEÎNCETAT către el, prin toate contextele și toate lucrurile, mereu proaspăt, și mereu aducând noi lumini și nestemate din Hristos.

Partea noastră esete doar să răspundem CU maximă credință CLIPĂ de CLIPĂ la TOATE șoaptele Duhului Sfânt. Cât de puțin ni s-a dat de făcut! Ce ușoară este calea! Ce ușor și bun este jugul lui Hristos! De ce oare vrem juguri mai mari.