Rezultate căutare pentru 'numeri cap 4'

Acest capitol, care este considerat argumentul fundamental al teoriei predestinării clasice (la mântuire), nu doar că nu are nici o legătură cu predestinarea la mântuire (căci ne vorbeşte de predestinarea la o slujbă istorică), ci se dovedeşte a fi un argument fatal împotriva teoriei predestinării...

Pavel îşi încheie expunerea despre lupta dintre fire şi Duh cu un minunat pasaj despre înfiere. El opune duhul înfierii, care ne face să strigăm „Tăticule!”, unui duh de robie care aduce frica. Legătura cu Cerul se defineşte nu prin duh de robie, ci de înfiere. Noi suntem robi, dar Stăpânul nostru este bun şi plin de dragoste, şi mai mult este chiar Tatăl nostru.

La naşterea din nou mintea noastră cunoaşte o altă paradigmă de funcţionare, cea a Duhului Sfânt. La fel cum centrul de greutate al firii pământeşti se regăseşte în gândirea individului, la fel şi centrul de greutate al omului cel nou se află tot în domeniul gândirii. De aceea lucrarea de transformare a Duhului este în primul rând un proces de înnoire a minţii.

Acest pasaj din Romani ne prezintă o stare de neputinţă, neputinţa de a împlini Legea lui Dumnezeu. Este o stare de robie a păcatului, când omul vrea să împlinească Legea, dar pur şi simplu nu reuşeşte.