Rezultate căutare pentru 'el betel'

Profeția din aceste capitole urmează tiparul clasic nelegiuire – pedeapsă – mântuire. Profeția începe cu pustiirea țării lui Israel din pricina păcatului ei și este urmată de mântuirea și reabilitarea rămășiței. În mod cert profetul glisează spre finalul istoriei, spre ziua cea mare a judecății și spre ziua cea mare a mântuirii. Știm că repetarea tiparului profetic de bază nu este un scop în sine. El repetă tiparul dar și adaugă elemente noi pe harta istoriei planului lui Dumnezeu cu poporul Lui. Aceste elemente teologice noi vizează cel mai probabil evenimentele din vremea sfârșitului, de vreme ce întreaga secțiune este o glisare spre vremurile escatologice. Detalii

Capitolele 28-35 reprezintă mustrarea Domnului pentru alianța făcută de Ezechia cu Egiptul. Profețiile nu includ doar condamnarea alianței și anunțarea pedepsei divine, dar anunță și izbăvirea miraculoasă a rămășiței. Profețiile înglobează și o dimensiune mesianică, atât cu privire la prima venire cât și cu privire la a doua venire a lui Mesia. Alianța cu Egiptul făcută de fățarnicul și religiosul Ezechia și respingerea Cuvântului Domnului rostit prin Isaia prefigurează respingerea lui Mesia de către Israel, iar mântuirea evreilor din Ierusalim prefigurează mântuirea rămășiței evreilor de la sfârșitul istoriei. Detalii

Aceste capitole reprezintă continuarea chemării lui Ezechia la pocăință. Este de remarcat mai întâi că mustrarea explicită și anunțarea pedepsei mai apar doar în capitolul 32. Principalul element adus de ultima mustrare este faptul că aceasta este adresată femeilor Ierusalimului. Capitolele 33-35 sunt dedicate descrierii pedepsirii vrăjmașului și mântuirii Ierusalimului și poporului Domnului. A doua observație are în vedere glisarea spre escaton din capitolele 34-35. Profetul pornește de la izbăvirea lui Ezechia și ajunge pe nesimțite la finalul istoriei, la izbăvirea finală a poporului evreu. Detalii

Capitolul 36 ne descrie în amănunt discursul lui Rabşache, trimisul împăratului Asiriei, împotriva lui Ezechia şi lui Yahwe. El vrea ca prin acest discurs să arunce groaza în inima rămăşiţei din Ierusalim, să le înmoaie inima şi să îi facă să se predea fără a mai lupta. Capitolul 37 ne zugrăveşte reacţia lui Ezechia la discursul lui Rabşache. În acest capitol se împlinesc toate profețiile din capitolele 1-35 cu privire la pocăința rămășiței și izbăvirea ei miraculoasă din mâinile unui vrăjmaș mai puternic care este topit de mânia lui Dumnezeu. Detalii