Rezultate căutare pentru 'x'

La naşterea din nou mintea noastră cunoaşte o altă paradigmă de funcţionare, cea a Duhului Sfânt. La fel cum centrul de greutate al firii pământeşti se regăseşte în gândirea individului, la fel şi centrul de greutate al omului cel nou se află tot în domeniul gândirii. De aceea lucrarea de transformare a Duhului este în primul rând un proces de înnoire a minţii.

„Astfel dar, eu însumi slujesc cu mintea legii lui Dumnezeu, iar cu firea pământească (carnea) slujesc legii păcatului”. După ce ne prezintă legea păcatului care există în „carne” şi ştiind că după naşterea din nou rămânem în acelaşi trup, el concluzionează că, Pavel insusi, cel ce a experimentat şi experimentează harul cu firea pământească, continuă să slujească legii păcatului.

Pavel a susţinut până acum teza incompatibilităţii dintre păcat şi har. În acest context, referirile la Lege au mai tot timpul conotaţii negative. Legea poate fi percepută astfel mai degrabă ca un duşman decât un prieten. De aceea, Pavel este nevoit să răspundă următoarei întrebări sau obiecţii: „Este atunci Legea ceva păcătos?”.

Pentru a susţine incompatibilitatea dintre har şi păcat, Pavel îşi alege ca punct de plecare moartea noastră împreună cu Hristos. Botezul cu apă oglindeşte identificarea noastră împreună cu Hristos, dar Pavel aici, nu vorbeşte despre botezul în apă, ci despre o scufundarea spirituală în Isus Hristos. Îndreptăţirea noastră prin credinţa în jertfa Sa a însemnat de fapt moartea noastră împreună cu Hristos.