Rezultate căutare pentru 'el betel'

Profeția din aceste capitole urmează tiparul clasic nelegiuire – pedeapsă – mântuire. Profeția începe cu pustiirea țării lui Israel din pricina păcatului ei și este urmată de mântuirea și reabilitarea rămășiței. În mod cert profetul glisează spre finalul istoriei, spre ziua cea mare a judecății și spre ziua cea mare a mântuirii. Știm că repetarea tiparului profetic de bază nu este un scop în sine. El repetă tiparul dar și adaugă elemente noi pe harta istoriei planului lui Dumnezeu cu poporul Lui. Aceste elemente teologice noi vizează cel mai probabil evenimentele din vremea sfârșitului, de vreme ce întreaga secțiune este o glisare spre vremurile escatologice. Detalii

Spre deosebire de capitolele13-19 care glisează spre vremurile escatologice şi subliniază importanţa Neamurilor în planul lui Dumnezeu, capitolele 20-22 insistă pe relevanţa profeţiilor pentru evreii contemporani lui Isaia. În acel context istoric, în faţa ameninţării asiriene, Ezechia, noul împărat al lui Iuda trebuia să decidă dacă face alianţe cu popoarele din jur împotriva Asirienilor sau dacă se încrede doar în Domnul. Detalii

Finalul capitolului 18 se încheie cu neamurile aducând jertfe Domnului pe muntele Sionului, şi ne lasă cu o întrebare: Totuşi, deşi şi neamurile se închină pe Sion, aceasta nu înseamnă că Israel nu va avea un loc privilegiat, nu? Cu alte cuvinte: da, primim şi neamurile în Sion, dar ele vor fi pe planul doi, pe planul întâi rămânând Israel. Finalul capitolului19 spulberă această ipoteză. Pasajul anunţă întoarcerea Egiptenilor şi Asirienilor la Dumnezeu, dar şi faptul că acestea vor fi unite cu Israel care nu va avea un loc privilegiat. Detalii

Domnul este deasupra istoriei şi nu este niciodată în criză. El controlează toate lucrurile, şi în ciuda planurilor, alegerilor şi zbuciumului popoarelor, El îşi împlineşte planul Său întocmai. Fie că este vorba de Etiopieni, de Asirieni sau de Egipteni, pasajul ne vorbeşte cât se poate de clar de neamuri care s-au întors la Domnul. Detalii