Rezultate căutare pentru 'baza ale vietii'

La finalul cărții Ioel, ne dăm seama că Vechiul Testament ar fi fost incomplet fără această carte. În primul rând am fost topiți de tonul unic prin blândețea sa cu care Domnul vorbește cu Israel. Prin Ioel înțelegem că sentimentele lui Yahwe față de Israel (din pricina sau/și în special față de rămășița care se va întoarce) din vremea de pe urmă nu vor mai fi cele din Ieremia 15, ci vor semăna cu sentimentele binevoitoare ale lui Iosif față de frații Lui.

Ne aducem aminte de Isus și de încercările și ispitirile prin care a trecut. Până la cruce avea în trecutul său uman o tolbă plină cu izbăviri. Dumnezeu l-a izbăvit și fizic și spiritual din toate încercările Sale. Nu îi era rușine că S-a încrezut în Domnul.

În faţa căinţei poporului Dumnezeu se căieşte de intenţia de a aduce dreapta Sa judecată asupra poporului Său. Răul de care îi pare rău este dreapta manifestare a judecăţii Sale faţă de un popor vrednic de pedeapsă. Iată că Dumnezeu este mai întâi îndurare (vezi Exod cap.34) şi glasul îndurării este mai intens. Deşi judecă cu demnitate şi hotărâre pe cei păcătoşi, lui Îi place îndurarea şi nu judecata.

Tema evlavie e de fapt tema centrală a epistolei. Nici o altă carte din Scriptură nu are evlavia ca temă centrală. În cele din urmă Pavel se foloseşte de falsele modele ale evlaviei pentru a înălţa cu şi mai multă claritate adevărata evlavie. Atenţia specială acordată respectului faţă de structurile de autoritate ale acestei lumi, este iarăşi un accent deosebit al epistolei.