Data | 3 nov. 2007 |
---|---|
Autor | Iulian Ghica |
Format | |
Numar Pagini | 10 |
Iată că cei ce fug după lucruri înalte vor fi smeriţi, iar cei care îşi găsesc plăcerea în credincioşia faţă de lucrurile mici vor fi înălţaţi. Inima învaţă lecţia smereniei în contextele smereniei, în valea umilinţei, prin slujirea în lucrurile mici. Oamenii lui Dumnezeu, înainte de înălţarea în lucrare au trecut prin valea umilinţei şi au trebuit să-şi dovedească credincioşia în lucrurile mici: Moise a fost păstor 40 de ani după ce fusese ministru în Egipt, Iosif a slujit ca rob în Egipt şi apoi ca şi condamnat în temniţă, David a fost urmărit ca un tâlhar peste 11 ani de zile, Isus a fost un tâmplar anonim din Nazaret, iar Saul a slujit Domnului în cea mai mică familie din Israel până la vârsta de 30 de ani. În contextele mici ale vieţii, omul învaţă că e mic şi îşi formează o părere cumpătată despre sine. Tot aici inima învaţă să-şi găsească plăcerea şi împlinirea în slujirea lui Dumnezeu şi nu în natura şi măreţia unei lucrări. Persoana căreia îi este dedicată slujirea şi nu lucrarea în sine este ceea ce contează cu adevărat. Omul învaţă să îşi împlinească nevoia de semnificaţie prin relaţia cu Dumnezeu şi prin slujirea Lui, şi nu prin lucrarea însăşi. Atunci când slujeşte inima învaţă să se lege de Dumnezeu şi nu de lucrare. Doar cel care a învăţat să îşi găsească plăcerea în lucrurile mici, este cu adevărat pregătit pentru a sluji în lucrări mari.