2 Tesaloniceni- comentariu intreg

El foloseşte din nou expresia Biserica Tesalonicenilor, amintindu-le că Biserica deşi este a lui Dumnezeu şi este plantată de Pavel este totuşi a lor. Domnul le-a dat spre administrare un spaţiu specific din Împărăţia Sa. Pavel îi responsabilizează şi îi încurajează deopotrivă. Biserica este a lor. Ei sunt responsabili de evoluţia ei şi în acelaşi capacitaţi de Dumnezeu spre a o păzi şi creşte. Pavel vrea probabil să prevină şi o dependenţă nesănătoasă a tesalonicenilor faţă de sine. El nu uită să sublinieze că această biserică a lor face parte dintr-o realitate cerească. Ea este în Dumnzeu Tatăl şi în Domnul Isus Hristos. Nu doar că Dumnezeu locuieşte în ei, dar ei sunt în Dumnezeu, strămutaţi în realitatea nevăzută a Împărăţiei lui Dumnezeu care umple toate lucrurile. Nu doar că Dumnezeu a venit să locuiască în ei, dar ei sunt chemaţi să fie cetăţeni ai cerului. Regulile le stabileşte Domnul, căci ei au venit să se adăpostească în Domnul şi nu Domnul în ei înşişi. Ei au devenit parte integrantă a unei realităţi cereşti care include Biserica de pe pământ şi cea din ceruri, precum şi zecile de mii de îngeri.