2 Timotei Capitolul 3

Pavel căuta OAMENI de încredere. În cele din urmă Scriptura ne învață să fim oameni, ne învață să trăim frumos, să trăim ca oameni. Ea ne întoarce către modelul umanității primordiale pe care noi am pierdut-o și am uitat-o. Atunci când ne descoperă trăsăturile acestei umanități mustrarea e inevitabilă, căci apare imediat discrepanța între ce suntem și ceea ce ar trebui să fim. Dar apoi apare și îndreptarea, adică schimbarea, rodirea spre modelul ideal al omului edenic. Practic Dumnezeu vrea ca în firea pământească, în acest veac rău și în mijlocul vrăjmașilor noștri să trăim în autenticitatea omului edenic. Nu ni se cere să părăsim lumea, sau să facem acte eroice, ieșite din comun. Ci ni se cere ca în mijlocul societății, în banalul cotidian să trăim ca Adam: să trăim în prezența lui Dumnezeu, tot ce facem să facem cu El și pentru El, să trăim demni, ca împărați, să nu ne lăsăm copleșiți de îngrijorări și necazuri, ci să ne încredem în Cel PreaÎanlt și să fim deasupra lor, să știm să ne bucurăm cu adevărat, să simțim cu adevărat, să lucrăm grădina, să participăm la adminstrarea acestei lumi, să urmărim binele cetății în limitele trasate de Dumnezeu. Pare ușor, dar suntem atât de bolnavi. Nu știm nici să ne bucurăm, nici să plângem, nici să zâmbim, nici măcar să primim un dar. Păcatul a infectat toate domeniile vieții noastre. Tot ce facem e strâmt și amprentat de îndumnezeire. Trebuie să reînvățăm practic totul. Trebuie să învățăm să ne bucurăm, să plângem, să mâncăm, să simțim. Practic trebuie să reînvățăm să trăim. E un proces de o viață, de schimbare lăuntrică, adâncă, lentă și dureroasă. Iar prigonirile fac posibile aceste schimbări profunde. Aceasta e calea îngustă. Acesta e modelul adevăratei evlavii respins de cei mulți de pe calea largă care aleg un model legalist și superficial al schimbării. Scriptura are capacitatea de a transforma în profunzime un om în toate domeniile și de a-l apropia de modelul edenic. Ea are oferta unei schimbări complete, dar oare de cât TIMP este nevoie ca ea să rodească aceste schimbări în sufletul unui om? Viața e scurtă, iar schimbarea e lentă. Nimeni nu va atinge perfecțiunea. Nici Pavel nu a atins-o. Și el continuat procesul transformării lăuntrice. De fapt perfecțiunea edenică va rămâne departe de noi. Dar vor fi transformări reale și profunde. Iar celui care i se va da mult timp în acest proces și își va expune lăuntrul înaintea întregii Scripturi va atinge un nivel minunat de maturitare, și va deveni destoinic, echipat, pregătit penrtu tot felul de războaie și pentru tot felul de fapte bune. Acum trebuie și să ne urmăm destinul unic.