Romani

O primă capcană a defocalizării de la porunca dragostei este cea a răzbunării. Trăim într-o lume imperfectă şi nedreaptă şi mereu vom trece prin experienţe în care vom fi nedreptăţiţi, în care unii oameni ne vor face rău.

Planurile lui Dumnezeu cu Israel nu s-au sfârşit. Dumnezeu a promis că acest popor va avea un final glorios. Pavel în Romani 11 interpretează profeţia astfel: pentru el, poporul fizic Israel va cunoaşte o întoarcere spectaculoasă la Dumnezeu.

Israel, care a primit revelaţia lui Dumnezeu, nu l-a recunoscut pe Dumnezeu, iar Neamurile care nu s-au bucurat de această revelaţie au fost mult mai receptive. Cum a fost posibil? Explicaţia pe care o dă Pavel este simplă: evreii s-au raportat greşit la Lege şi au căutat neprihănirea prin fapte şi nu prin credinţă.

Acest capitol, care este considerat argumentul fundamental al teoriei predestinării clasice (la mântuire), nu doar că nu are nici o legătură cu predestinarea la mântuire (căci ne vorbeşte de predestinarea la o slujbă istorică), ci se dovedeşte a fi un argument fatal împotriva teoriei predestinării...