Grăuntele de muştar nr. 179

Mă uit în jurul meu şi îmi dau seama că sărbătoarea de Paşte încă înseamnă ceva la nivelul ţării noastre, văd că lumea încearcă să fie mai bună, biserica se umple de oameni, isteria comercială parcă nu este ca de sărbătorile tradiţionale de iarnă, este încă ceva, se păstrează un minim respect faţă de Isus şi asta nu face decât să mă bucure; chiar dacă este puţin, totuşi este ceva. Am făcut un exerciţiu de imaginaţie folosind datele din Scriptură pentru a mă translata în timp, mai precis cam 3.000 de ani în timpul umblării în pustie a poporului Israel, pentru a vedea cum se sărbătoarea atunci Paştele. Vorbim de generaţia inaugurală, prin care această sărbătoare păşea în istorie, o generaţie care însă, din cauza răzvrătirii ajunge să petreacă patruzeci de ani în pustie, ba mai mult, murind fără să mai ajungă în ţara promisă. Şi atunci îmi pun întrebarea: oare ce însemna Paştele pentru ei atunci şi acolo? Aici intervine imaginaţia, care, fie ea chiar pur speculativă, mă ajută într-un fel să înţeleg raportarea acelei generaţii la sărbătoarea de Paşte..

Andrei Muscă