Exod 25b

"Iată un principiu fundamental al Cortului: cel pentru care se aduce jertfă este chemat el însuși să devină o jertfă. Cel izbăvit prin jertfă e chemat să urmeze modelul jertfei, să devină el însuși o jertfă vie, un dar de miros plăcut Domnului. Cele 12 seminții mântuite prin jertfa de ispășire sunt chemate să fie necurmat înaintea Domnului un dar de mâncare, de miros plăcut. Închinarea și umblarea în sfințenie a celor 12 seminții devin bucatele alese de la masa împăratului. Împăratul se hrănește din ascultarea lui Israel. Poporul care păzește poruncile devine locul în care Yahwe își găsește plăcerea, desfătarea, odihna. Toți oaspeții lui Yahwe sunt chemați să stea la masă cu el și să se desfete împreună cu El în ascultarea celor 12 seminții. Cele 12 seminții care trăiesc în ascultare devin o priveliște pentru îngeri și oameni, un loc în care făpturile create de Dumneze se pot hrăni cu mai multă cunoaștere de Dumnezeu (...) Dar de ce ascultarea lui Israel și închinarea sa necurmată înaintea Domnului este tot o jertfă, și chiar una mistuită de foc? Din pricina luptei permanente cu firea pământească, cu pornirile nebune ale unei inimi nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea. Ascultarea de poruncile divine presupune o lepădare permanentă de imboldurile firii, o continuă lepădare de sine, o moarte fără sfârșit a eului păcătos. Înseamnă o jertfă necurmată (...) Da, ce încurajare este faptul că lupta noastră de zi cu zi cu firea pământească, o luptă adesea ascunsă și măruntă, aduce atâta bucurie și desfătare lui Dumnezeu. Să nu uităm acest lucru !! Să nu credem că mica noastră strădanie de a lupta cu firea este de neglijat, este de puțină însemnătate înaintea cerului. Chiar dacă este vorba de bătălii ascunse ale inimii, Dumnezeu știe cât de mare este lupta, și fiecare alegere a binelui aduce multă slavă Creatorului (...) Este nevoie de o putere mai mare ca puterea Legii lui Dumnezeu pentru a învinge firea pământească și această putere este adusă de învierea lui Hristos care pe de o parte ne dă îndreptățirea, iar pe de altă parte ne ajută în mod concret și practic să ținem în frâu și să biruim în mod progresiv îndemnurile firii pământești. Lupta aceasta poate fi dusă doar prin puterea învierii, doar prin îndreptățirea noastră și prin viața lui Hristos care crește progresiv în noi. Dar chiar dacă lupta e dusă prin puterea lui Dumnezeu, tot este grea, tot presupune o răstignire permanentă, o moarte permanentă, o suferință permanentă. Dar dacă nu ar fi această suferință unde ar mai fi jertfa? Și dacă nu ar fi jertfa, unde ar mai străluci credința, unde ar mai fi masa Domnului și locul în care El Își găsește desfătarea? Și dacă nu ar fi un dar mistuit de foc unde ar mai fi slava? ..."