Ezechiel cap. 6-7

Nu ni s-a încredințat nici mult (responsabilitatea directă de a-l vindeca pe Israel), nici puțin (doar un rol formal de figurant într-o piesă în care nu am avea un rol real și important). Domnul să ne ajute să fim credincioși lucrului care ne-a fost încredințat în această perioadă misterioasă. E important să fim cumpătați, să înțelegem ce ni s-a încredințat dar și ce nu ni s-a încredințat și să fim credincioși exact în lucrul încredințat nouă. Dacă ne asumăm mai mult decât ni s-a încredințat, vom fi mai motivați în primă fază (lucruri mari cu schimbări directe ne motivează mai mult), dar în timp vom intra în bătălii false, vom părăsi cadrul ascultării de Dumnezeu, și vom deveni frustrați și dezamăgiți că Nu se întâmplă lucrurile mari pe care le așteptăm. Dacă ne asumăm mai puțin decât ne-a fost încredințat ne vom pierde motivația. Ne vom considera niște figuranți pe o scenă pe care nu o putem influența deloc. Dar atunci când vom înțelege exact ceea ce ni s-a încredințat vom fi motivați și constanți pe termen lung în lucrul încredințat nouă? Și oare nu ni s-a încredințat destul? Să fim altoiți în măslin, să beneficiem de promsiunile date lui Israel, să fim preoți printre neamuri, să creștem în asemănare cu Hristos spre o slavă unică și eternă, să ținem vie mărturia lui Hristos în istorie, să facem istoria suportabilă și continuarea ei posibilă, să aprindem într-un final focul căinței lui Israel...Oare e puțin lucru? Să ne reamintim cine suntem: viță sălbatică dintre neamuri, străini de făgăduințele și legămintele sfinte.