Grăuntele de muştar nr. 174

Frumoasă temă. Zece ani pe hâr-tie! M-a pus pe gânduri. Multe amintiri. În primul rând mi-a amintit că au mai trecut zece ani din călătoria mea pe acest pă-mânt…străin şi călător. Apoi mi-am amintit de primele rânduri scrise sub îndrumarea Danei Lungu. Totodată mi-am amintit şi corecturi făcute de ea, primele tăieri de “burţi”, pe care cu le-am trecut cu greu… Parcă s-a rupt ceva în mine. Eu care eram “scriitor” de ani şi ani…Apoi cum mi-am călcat eu-ul în picioare şi lucrurile au început să cur-gă. Nu-mi mai păsa si nu-mi mai pasă de corecturi, pentru ca aşa şi trebuie sa fie. Apoi mi-am amintit cum am preluat din mers, acest grup. Nu a fost deloc uşor. Am instituit un alt mod de lucru. Au fost şi multe reticenţe din partea unora, unele împotriviri în privinţa noului sistem, dar şi multe încurajări din partea altora. Ideea cu care am venit practic la slujirea acestui grup, a fost: descentralizarea. Să lăsăm oamenii să creeze prin responsabilizare. NU poţi să ştii ce gust are mărul, până nu-l muşti. Nu a fost ușor deloc nici pentru cei care deodată s-au văzut responsabili de numere, practic nişte manageri de proiect, de parcă i-am aruncat în apă, fără să-i întreb dacă ştiu să înoate. Mulţi s-au temut, alţii au proorocit desfiinţa-rea Grăuntelui.

Mihai Ghiurţu