Ieremia Capitolele 18-19

In procesul căutării permanente a ritmului inimii lui Dumnezeu, învățăm să ne lăsăm surprinși de Domnul. Cunoaștem ceva din acest ritm și încercăm să-l oglindim în inima noastră cu smerenie ținând cont de limitele noastre umane, de diferența dintre creator și ființa creată. Dar mereu ar trebui să fim deschiși să dezlegăm noi enigme legate de acest ritm. Astfel nu-l vom limita pe Domnul, nu-l vom pune în cutiuțe teologice, în sicrie dogmatice. Vom căuta să rămânem la ceea ce este scris, dar să recunoaștem cu smerenie că nu am înțeles încă tot ce este scris. Învățăm să ne schimbăm teologia noastră îngustă în fața revelației și nu să ciunţim revelația din pricina teologiei noastre. Nu vom confunda adevărul cu puținul pe care noi îl cunoaștem despre adevăr. Vom învăța să ne lăsăm mereu surprinși de Domnul. El vrea să ne surprindă. Îi place acest lucru. Să ne descopere noi lucruri despre el, iar noi să le primim cu smerenie și bucurie. Dar cei care deja știu, au vasul plin. Nu mai încape nimic în el. Ieremia ajunge să se sincronizeze cu ritmul inimii Domnului tocmai pentru că recunoaște un puțin în ceea ce cunoaște și se lasă surprins de Domnul.