Ieremia Capitolul 32

"... Ieremia aștepta acum judecata. Din pricina prigonitorilor săi, era prins în această tensiune. El nu vedea ce va fi DUPĂ aducerea judecății. Domnul știa însă că așteptarea judecății nu mai era o problemă. Judecata avea să vină în câteva luni. Domnul o va aduce aşa cum a spus! Da, dar ce va fi DUPĂ? Ieremia nu vedea atât de departe. Dar Domnul da. Și astfel, GESTUL ciudat de a cumpăra un ogor avea să devină peste câteva luni o resursă TERIBILĂ pentru sufletul lui Ieremia și pentru rămășița din robie. Gestul lui Ieremia nu era făcut pentru bătălia prezentă (va aduce Domnul sau nu judecata?), ci pentru o bătălie viitoare a credinței (Va mai aduce Domnul mântuirea?). Bătălia prezentă era ca și câștigată. Dumnezeu știa că era chiar ultima sută de metri. Judecata avea să vină REPEDE! Lucrurile erau hotărâte. Bătălia aceasta a credinței avea să mai dureze doar câteva luni. Dar ea avea să fie urmată de o nouă bătălie a credinței, mult mai grea, care va dura zeci de ani. Gestul de a cumpăra un ogor era o resursă pentru VIITOR, și nu pentru prezent. Iată că prin această poruncă aparent absurdă care-l punea pe Ieremia într-o situație penibilă, Domnul îl iubea pe Ieremia. Ieremia nu știa ce va aduce ziua de mâine. De aceea, nu știa nici de ce are nevoie. Dar Domnul știa. Şi-i dădea exact ce avea nevoie...aducerea judecății DEVINE o garanție pentru aducerea MÂNTUIRII."