Isaia - 2:1-4:6 – Ierusalimul va fi înălţat şi reabilitat după ce pedeapsa Domnului va smeri omul mândru, idolii, căpeteniile poporului şi fiicele Sionului

In capitolele 2-4 Isaia rostește profeții care străbat o istoria mai largă și glisează în mod explicit spre vremurile mesianice. Profeția este inaugurată de finalul glorios al Ierusalimului (2:1-4) și apoi ni se detaliază traseul istoric către acest final glorios la care autorul revine la încheierea calupului profetic și anume în 4:2-5. Traseul repetă tiparul evidențiat în cap.1 din perioada celor 4 împărați, și anume păcat, judecată și dintr-o dată o mântuire spectaculoasă și neașteptată. Dar de data aceasta traseul istoric este creionat într-o dimensiune mai largă și se glisează spre vremurile sfârșitului. Judecata nu mai este doar una locală, izolată, ci este o judecată globală, finală (vezi 2:10-22). Judecata va afecta Ierusalimul mai mult decât pe timpul lui Ezechia (vezi cap.3) iar izbăvirea Ierusalimului va fi în aceeași vreme cu revelarea gloriei lui Mesia pe pământ (4:1).