Isaia 56-57

Isaia insistă mai mult decât orice alt profet că mântuirea adusă de Robul Domnului nu este exclusivistă, naționalistă, ci este deschisă pentru toate Neamurile. În capitolul 56, el alege două tipuri de personaje pentru a sublinia din nou acest adevăr: străinul și famenul. Isaia afirmă că nu doar că aceștia pot fi primiți în relație cu Domnul și în poporul Lui, ci și că ei vor fi primiți în Casa Domnului. Acolo li se va da un loc special, și vor putea aduce jertfe Domnului. În mod cert aceste lucruri nu se puteau împlini în cadrul Vechiului Legământ. Deja această profeție anticipează schimbarea legămintelor. Mântuirea adusă de Robul Domnului avea să inaugureze un Nou Legământ. Profeția din Isaia 56 se împlinește mai întâi prin realitatea Bisericii, casa Domnului din Noul Legământ, în care este primit oricine, chiar și străinul și famenul, și apoi se împlinește în realitatea ultimă a Noului Ierusalim, comunitatea tuturor celor răscumpărați de-a lungul istoriei, atât dintre evrei cât și dintre neamuri. Pasajul 56:9-57:21 prezintă de asemenea o aspră mustrare pentru poporul Israel. Deși Robul Domnului aduce o mântuire eternă, poporul Israel este mustrat mai întâi pentru răzvrătirea Lui și apoi se descrie intrarea acestuia în această mântuire minunată. Această construcție evidențiază cât se poate de clar că într-o primă fază Israel va respinge mântuirea adusă de Domnul.