Isaia 9.8-12.6: Doar rămăşiţa va fi mântuită, şi doar după ce se va întoarce la Domnul

Se clarifică faptul că mântuirea finală a lui Israel nu vizează tot poporul, ci doar o rămășiță care se va întoarce la Domnul. Astfel, descoperim că termenul de rămășiță are două sensuri distincte: mai întâi se referă la rămășița credincioasă din popor reprezentată de Isaia și ucenicii lui, iar apoi se referă la acea parte din popor care după pedepsirea celei mai mari părți din popor, se va întoarce la Domnul și va fi mântuită. Pedepsirea Imperiului Asirian este concomitentă cu izbăvirea rămășiței lui Israel. Cap.11-12 insistă, asemenea cap.10, că mântuirea rămășiței se va face în baza pocăinței acesteia. Mântuirea va fi în primul rând spirituală. Este un contrast între judecata lui Dumnezeu din 9.8-10.4 asupra poporului Domnului și mântuirea rămășiței descrisă în 11:11-12:6. Capitolul 12 vrea să ne arate că la fel cum rămășița din Ierusalim de pe timpul lui Ezechia a fost mântuită în baza pocăinței ei, la fel va fi și la finalul istoriei. Israel va fi izbăvit pentru că se va întoarce la Domnul! După ce în cap.9b și 10a laitmotivul era: Și mânia Lui nu se potolește, în sfârșit, în cap.12 poporul cântă: Mânia Ta S-a potolit!, și ni se arată și motivul: pentru că poporul S-a întors la Domnul. Fără pocăință, nu este mântuire.