Numeri Cap. 3

Poporul înţelegea astfel cǎ nu oricine şi nu oricum se poate apropia de Cort, ci doar cel ales şi uns de Dumnezeu în aceastǎ slujbǎ. Dar pe cine sǎ aleagǎ Domnul în aceastǎ slujbǎ? Iniţial, se pare cǎ Domnul a dorit sǎ aleagǎ pe toţi întâi-nǎscuţii lui Israel. Iatǎ ce spune Dumnezeu în Exod 13:2: “Pune-Mi deoparte ca sfânt pe orice întâi nǎscut, pe orice întâi nǎscut din copiii lui Israel, atât dintre oameni, cât şi dintre dobitoace: este al Meu.” La ieşirea din Egipt, Dumnezeu a hotǎrât sǎ nimiceascǎ orice întâi nǎscut din aceastǎ ţarǎ. Întâiul nǎscut era reprezentantul fiecǎrei familii şi condamnarea sa la moarte reflecta mânia şi judecata lui Dumnezeu peste întreaga familie. Domnul însǎ a oferit şi o soluţie: jertfirea unui miel în locul întâiului nǎscut. Astfel, întâiul nǎscut (şi o datǎ cu el întreaga familie) era rǎscumpǎrat înaintea Domnului. Era o rǎscumpǎrare prin har, prin credinţǎ, în baza jertfei: Dumnezeu vroia sǎ le transmitǎ acest mesaj: o datǎ ce ai fost rǎscumpǎrat de Domnul, Îi aparţii în întregime. Acest mesaj era transmis prin închinarea tuturor întâilor nǎscuţi Domnului. Fiind reprezentantul întregii familii, aceasta percepea cǎ şi ea aparţine lui Dumnezeu în întregime. Prin punerea deoparte pentru Domnul a tuturor întâilor nǎscuţi, Israel îşi amintea din an în an cǎ aparţine Domnului, deoarece a fost rǎscumpǎrat din Egipt.