Predica Aplicatie - Ev. dupa Ioan cap 1:1-18

Descopăr în mine dorinţa de a revela frumuseţea Tatălui pe pământ. Am fost creat după chipul Său cu acest scop precis: să oglindesc frumuseţea Lui pe pământ. Aceasta este dorinţa fundamentală care arde în sufletul fiecărui muritor, fie că o conştientizează sau nu. Când citesc aceste versete sufletul meu tresare pentru că, în lumina exemplului lui Isus, este reconştientizată dorinţa, chemarea originară de a reflecta slava lui Dumnezeu pe pământ. Sufletul meu tresare pentru că îşi conştientizează falimentul, dar tresare şi de bucurie că a fost un Om care a reuşit, care a împlinit mandatul primit de Adam chiar în contextul unei creaţii decăzute. Cineva dintre noi a reuşit, şi a reuşit mi bine decât ar fi putut chiar Adam dacă trăia în ascultare. Mă gândesc profund la drama existenţei mele, la drama celui născut sub păcat şi care a ales răzvrătirea. Am fost lipsit de slava Creatorului şi acum, prin Duhul Sfânt, încerc să împlinesc mandatul pentru care a fost creat omul. Dar îmi dau seama că o fac atât de stîngaci şi că sunt atît de departe de ceea ce am fost menit să fiu. Această discrepanţă, între stângăcia cu care oglindesc slava Creatorului şi de modul în care omul ar fi trebuit să o facă, este bine simţită de sufletul meu. Revelarea slavei prin Isus nu face decât să mă ajute să conştientizez şi mai bine această discrepanţă şi drama celui ce a ales răzvrătirea. Din această pricină, sufletul meu geme a păcat, sufletul meu este cuprins de un suspin profund, de aşteptarea înfierii, adică a răscumpărării trupului nostru. De-abia atunci vom putea, fără stîngăcii sau erori, să oglindim slava Celui după al cărui chip am fost creaţi.