Predica Aplicatie - Ev. dupa Ioan cap 16

Privind în istorie observ că nu fiecare credincios a experimentat o prigoană asemănătoare cu cea care s-a abătut asupra primilor creştini. Dar fiecare credincios a fost atacat la un moment dat, într-un fel sau altul de ura lumii. La unii se întâmplă imediat după naşterea din nou, când toţi cei din jur se unesc împotriva lui. La alţii se întâmplă în anumite momente ale vieţii când se intersectează cu anumite persoane tulburate de lumina mărturiei creştine şi care vor să distrugă oglinda care îi acuză, asemenea lui Cain de altădată. Uneori ura lumii o simţim atunci când ea se revarsă asupra comunităţii creştine în care slujim. Ura lumii este reală. Ea nu se manifestă în mod vizibil la fel de intens în fiecare zi, sau în fiecare perioadă de istorie. Dar momentele de tăcere sau aparentă pace să nu ne amăgească. Mântuitorul afirmă cu claritate: lumea vă urăşte. În inima lumii zace ascunsă o ură faţă de Creator. Atunci când v-a sosi momentul şi contextul oportun ea se va revărsa fără milă împotriva slujitorului Creatorului. Suntem în război. Cei necredincioşi, chiar dacă nu conştientizează acest lucru, poartă în inima lor o ură de moarte Creatorului. Ei nu fac altceva decât să împlinească poftele tatălui lor, adică diavolul. Acesta urăşte pe Creator şi pune această ură în inima celor ce sunt de partea lui. Aprecierea din partea lumii este înşelătoare şi nicidecum stabilă. Ea ne poate lovi când nu ne aşteptăm, de aceea, să avem mintea trează, şi să ne bucurăm de vremurile de pace, dar fără să uităm de ura latentă din inima lumii care poate oricând răbufni împotriva noastră. Nu inventa războiul dacă el încă nu a început, dar dacă nu a început încă, nu pune arma jos ca şi cum nu ar putea începe niciodată.