Isaia

Capitolele 40-66 reprezintă profeţii timpurii despre ieşirea lui Israel din robia Babiloniană. Robia Babiloniană consemnează apogeul pedepsei lui Dumnezeu pentru poporul Său şi marchează criza cea mai mare din perioada Vechiului Legământ a naţiunii Israel. Profeţiile din Isaia 40-42 abordează următoarele teme: • Cap.40 – Yahwe este Stăpânul Creației și nu poate fi comparat cu idolii deșerți. El Își folosește puterea pentru a întări inima celui care se încrede în El. • Cap.41 – Yahwe este Stăpânul istoriei, Cel care îl ridică pe Nebucadnețar și pe Cir în istorie și împlinește ce a promis Robului Său Israel, pe care nu Îl uită, nici nu Îl leapădă. Idolii în schimb sunt o scârbă care nu pot face nici bine, nici rău. • Cap. 42 – Dacă Yahwe este Stăpânul Creației și Stăpânul istoriei, de ce a ajuns poporul Său în robie, și de ce întârzie mântuirea Lui?

Capitolul 39 ne deschide mintea asupra războiului spiritual. După mari biruinţe şi după mari reabilitări, războiul nu încetează, ci se intensifică. Identificăm un alt tip de atac. Un atac pe timp de pace foarte diferit de atacul din discursul lui Rabşache din capitolul 36. În contrast cu inima minunată a lui Dumnezeu este radiografiată inima nespus de înșelătoare a lui Ezechia. Inima nu este vulnerabilă doar în vremuri de presiuni, dar și în vremuri de pace și succes. Inima care a biruit teroarea lui Rabșache cedează în fața laudelor și seducției Babilonului

Capitolul 39 ne deschide mintea asupra războiului spiritual. După mari biruinţe şi după mari reabilitări, războiul nu încetează, ci se intensifică. Identificăm un alt tip de atac. Un atac pe timp de pace foarte diferit de atacul din discursul lui Rabşache din capitolul 36. În contrast cu inima minunată a lui Dumnezeu este radiografiată inima nespus de înșelătoare a lui Ezechia. Inima nu este vulnerabilă doar în vremuri de presiuni, dar și în vremuri de pace și succes. Inima care a biruit teroarea lui Rabșache cedează în fața laudelor și seducției Babilonului.

Ezechia se întorsese la Domnul şi primise o resursă aşa de mare pentru credinţa lui. Avea în faţă o perioadă în care putea folosi această resursă şi în care avea şansă să îşi ia o revanşă pe termen lung pentru perioada ruşinoasă de alianţă cu Egiptul. Oare dacă nu ar fi făcut această alianţă Domnul tot i-ar mai fi dat această boală de moarte? Este vreo legătură între această boală şi păcatul său?