2 Imparati Capitolul 17

Paharul nelegiuirilor lui Israel se umpluse. Păcatul lui întrecuse măsura. Israel călcase în picioare toate măsurile de har pe care Domnul le arătase față de poporul Său pentru a-L întoarce la Sine. Judecata vine prin împăratul Asiriei. Adevărata pedeapsă a constat în ruperea legământului de căsătorie cu Domnul, în lepădarea lor din relația cu El, în izgonirea lor departe de Fața Lui. Domnul locuia în templul de la Ierusalim și în țara promisă. Smulgerea din moștenire și ducerea lor în robie arăta în plan fizic ceea ce se întâmplase deja în plan spiritual: Domnul Își ascunsese Fața de ei, Își retrăsese Lumina revelației din inima lor, și i-a lăsat în voia minții lor blestemate și în întunericul spiritual pe care ei l-au iubit. Robia fizică oglindea realitatea robiei spirituale, iar smulgerea fizică din țară, oglindea îndepărtarea lor spirituală de Domnul. Iadul este absența lui Dumnezeu. Cea mai cumplită pedeapsă este să fii departe de Domnul. Domnul este viața, Lumina. În afara Lui înseamnă moarte și întuneric.