Rezultate căutare pentru 'isaia cap. 1'

Dacă mijlocirea Fiului lui Dumnezeu avea un asemenea impact în locurile cerești în vechime, oare ce impact are acum în Noul Legământ, când are slava de Mare Preot după rânduiala lui Melhisedec? Pavel, în Evrei 8 ne mărturisește că Punctul cel mai însemnat al acestor lucruri este că AVEM un Mare Preot care S-a așezat la dreapta scaunului de domnie din ceruri, ca slujitor al adevăratului Cort care a fost ridicat nu de un om ci de Domnul.

...Toate promisiunile Noului Legământ sunt făcute evreilor. Dar respingerea lor față de Mesia deschide o paranteză ciudată în timp, cea a Bisericii. În Biserică erau mai întâi doar evrei, apoi se întorc și dintre Neamuri care primesc Duhul Sfânt spre uimirea creștinilor evrei. Se ridică întrebarea: ce statut au creştinii dintre neamuri? Au un statut inferior evreilor creștini sau același statut? Trebuie să țină și ei Legea leviticală sau nu? Erau întrebări grele la care revelația Vechiului Testament nu aducea răspunsuri clare. Pavel vine să ÎNTREGEASCĂ Cuvântul lui Dumnezeu și dă prin revelație divină răspuns la aceste două mari întrebări din sec.1 și anume: neamurile creştine au același statut și aceleași privilegii ca și evreii creștini, dar ei nu trebuie să păzească legea leviticală. Pentru Pavel acest lucru este o mare taină după cum este scris în Efeseni cap.3: Prin descoperire dumnezeiască am luat cunoștinţă de taina aceasta despre care vă scrisei în puține cuvinte. Citindu-le, vă puteți închipui priceperea pe care o am eu despre taina lui Hristos, care n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în celelalte veacuri cum a fost descoperită acum sfinților apostoli și prooroci ai lui Hristos, prin Duhul. Că adică Neamurile sunt împreună moștenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi și iau parte cu noi la aceeași făgăduință în Hristos Isus, prin Evanghelia aceea… Dacă această teorie este adevărată, ce mare privilegiu avem noi cei dintre neamuri mântuiți prin Hristos în perioada Bisericii. Suntem cu adevărat norocoșii istoriei!

Cap.1 ne aduce din nou aminte iubirea Domnului nostru pentru Israel, pentru poporul evreu. Această iubire specială se oglindește atât de frumos în inima apostolului Pavel care aproape vrea să fie anatema, despărțit de Hristos pentru mântuirea poporului evreu (vezi Romani cap.9). Însă acum Israel este într-o stare de împietrire de aproape 2000 de ani. De ce a durat așa de mult perioada de împietrire? Atunci când Domnul Se mânie foarte tare, când poporul Său îi rănește inima pare a avea nevoie de o perioadă de timp ca mânia Sa să se mai potolească, ca rana să se vindece. Rana este pe măsura neascultării. La fel și perioada de timp de mânie. Or Israel, în secolul întâi, nu a respins pe marele Ieremia, ci pe Însuși Fiul lui Dumnezeu, Lumina veacurilor, Mesia cel așteptat. Cât de mare trebuie să fie rana din inima Domnului, cât de adâncă trebuie să fie rana, cât de MULT trebuie să treacă până când mânia Sa să se mai potolească. Ne aducem aminte de asemenea, că Biserica și lucrarea ei are un rol esențial pentru trecerea acestei perioade. Biserica păstrează pe pământ harul și îndurarea prin care va fi mântuit la final întreg Israelul (vezi Romani cap.11).

"Oare asupra Bisericii noastre este vreun astfel de sul? Ce ar scrie pe el? Cum ar putea fi el descoperit? Cum ar putea fi el îndepărtat?"