Rezultate căutare pentru 'ieremia'

"Ieremia e conștient de prăpastia imensă dintre Femeie și Soțul înșelat. Nu se așteaptă la un răspuns la primele lacrimi. Dar nici NU renunță să plângă. Chiar dacă ar fi să plângă până la sfârșitul vieții fără un răspuns vizibil, el nu se va opri. Plânsul lui va fi continuat de rămășița credincioasă până când va străpunge norul. Poate va fi nevoie de veacuri, de milenii de plâns. Nu contează. Plânsul va continua."

Să ne gândim că aceste cuvinte sunt primele cuvinte adresate de profet cetăţii pedepsite. Dar Ieremia era cu totul îndreptăţit să-i spună altceva: Vezi ce ai păţit dacă nu m-ai ascultat! Vezi că eu am avut dreptate şi tu ai greşit etc. De ce nu m-ai ascultat? Acum Domnul m-a răzbunat! Dar Ieremia ne surprinde. Primele sale cuvinte către cetatea pedepsită care l-a respins şi chinuit 40 de ani sunt cu totul altele

Totuși ne tulbură gândul că durerea Rahelei de la final va fi mai mare decât cea din anul 586, decât cea din anul 70, și chiar decât cea din vremea Holocastului. Ce va fi la final? Oare ce va fi în inima Domnului la final? Oare de ce nu pare să se grăbească Domnul în a aduce finalul?

Finalul cărții Ieremia vine ca o mare mângâiere, ca o luminiță într-un mare întuneric. El ne șoptește: Mai este nădejde! Bătălia nu s-a încheiat! Domnul nu a renunțat la poporul Său! Domnul continuă planul Său de mântuire!