Plagerile lui Ieremia cap.2

Să ne gândim că aceste cuvinte sunt primele cuvinte adresate de profet cetăţii pedepsite. Dar Ieremia era cu totul îndreptăţit să-i spună altceva: Vezi ce ai păţit dacă nu m-ai ascultat! Vezi că eu am avut dreptate şi tu ai greşit etc. De ce nu m-ai ascultat? Acum Domnul m-a răzbunat! Dar Ieremia ne surprinde. Primele sale cuvinte către cetatea pedepsită care l-a respins şi chinuit 40 de ani sunt cu totul altele. Ieremia s-a apropiat cu adevărat atât de mult de inima Domnului. Un om nu ar putea spune ce a spus el. Prin el vorbea iubirea divină. Prin el trăia Yahwe. Doar Yahwe era capabil de o asemenea replică. Ieremia îşi continuase călătoria în inima lui Dumnezeu. Se contopise cu iubirea lui Yahwe. Crescuse atât de mult în asemănare cu Yahwe. În traducerea literală afirmaţia de mai sus este tradusă astfel: cu cine să te asemăn eu ca să te pot mângâia? Mângâierea ar izvorî din găsirea unei comparaţii potrivite, din găsirea unor cuvinte care să poată exprima durerea cetăţii. Ieremia ştie că primul pas al mângâierii este ÎNŢELEGEREA suferinţei celui rănit. Cel ce trece printr-o suferinţă extremă nu prea poate fi înţeles. Capacitatea noastră de empatie este foarte limitată. Când ne merge bine e greu să empatizezi cu cel ce suferă. Iar acesta simte acest lucru. De aceea e greu să primească vreo mângâiere. Or mângâierea ar consta tocmai în înţelegere dimensiunii suferinţei acestuia. Simplul fapt că cineva înţelege dimensiunea suferinţei aduce mângâiere celui rănit. De fapt e primul pas în apropiere de cel rănit. Fără acest pas, orice alt demers devine inutil.